Te gândești să petreci un weekend la Sighișoara? Nu ești sigur dacă este destinația cea mai potrivită în raport cu dorințele și așteptările tale? Am o veste bună pentru tine. Ți-am pregătit mai jos o listă cu lucruri pe care poți să le faci la Sighișoara într-un weekend, dar și una cu lucruri pe care să le eviți la Sighișoara.

Eu sunt Emanuel Enache, m-am născut și locuiesc încă în Sighișoara, iar mai mult decât atât, din 2012 sunt ghid de turism specializat pe Transilvania. Propunerile și ideile de mai jos se bazează atât pe cunoștințele mele ca localnic al Sighișoarei, cât și pe relația pe care o am cu sute de turiști anual.

De ce să vii la Sighișoara pentru un weekend?

Pentru că este unul din cele mai faine și romantice orașe din România. O plimbare într-o seară caldă de vară pe străduțele pietruite ale cetății medievale, printre casele cu o arhitectură neschimbată de sute de ani, îți va da senzația unei călătorii într-un timp îndepărtat. Zidurile vechi din piatră, turnurile de apărare ale orașului și bisericile gotice din cetate te vor face să te raportezi altfel la trecerea timpului și efemeritatea vieții.

Pentru că Sighișoara este unul din cele mai valoroase situri istorice din România, sub patronaj UNESCO, la fel ca Sarmizegetusa Regia sau unele mănăstiri pictate din nordul Bucovinei. Știai că Sighișoara este singura cetate medievală din România locuită încontinuu din Evul Mediu până în prezent?

Pentru că este, probabil, cea mai instagramabilă cetate din România. Vei avea practic o infinitate de locuri și unghiuri ideale pentru fotografii deosebite.

Sighișoara este o bază perfectă pentru excursii de o zi. Plecând de aici, într-o zi poți explora fie zona satelor săsești cu biserici fortificate, fie Ținutul Secuiesc.

Pentru că Sighișoara este o destinație foarte accesibilă, aflată în centrul țării. Orașul este situat pe E60, la 90 km distanță de Sibiu și 120 km față de Brașov. Mai mult decât atât, dacă vii din sau dinspre Cluj-Napoca (155 km), faci doar ceva peste două ore cu mașina, din care mai mult de jumătate pe autostradă. Cu trenul, din nou ai legături bune, Sighișoara aflându-se pe magistrala feroviară care leagă Bucureștiul de Oradea și trece prin Brașov, Cluj-Napoca etc.

Ce să faci la Sighișoara într-un weekend?

Să explorezi principala atracție a orașului, cetatea medievală. Dacă o să o  faci pe repede înainte, fără mari așteptări de a întelege istoria orașului, îți vor ajunge aproximativ două ore. Dacă vei citi câte ceva despre istoria orașului, vei vizita Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas, neapărat colecția de arme a muzeului (vis-à-vis de acesta) și măcar una dintre cele două biserici evanghelice din cetate, vei acoperi aproape o zi.
Dacă bănuiești că Transilvania și, în mod special, Sighișoara au mult mai multe de oferit decât ceea ce găsești pe Wikipedia, ia în calcul un tur ghidat. Înainte de a te decide, verifică aici opiniile celor care au ales această experiență.

Hiking în natură. La o oră de mers pe jos și 3,5 kilometri de cetate se află rezervația naturală Platoul Breite. Acesta este cel mai mare, bine conservat și reprezentativ habitat de pajiște împădurită cu stejari multiseculari din centrul și estul Europei. Pe platoul Breite se găsesc aproximativ 600 de stejari seculari, dintre care peste 450 au între 400 și 900 de ani. Pe lângă stejari, platoul adăpostește o mare varietate de specii de floră și faună, multe dintre ele fiind protejate prin convenții internaționale. Google Maps îți va arăta exact cum ajungi aici.

O excursie prin satele săsești cu biserici fortificate din vecinătatea Sighișoarei. Poți opta pentru renumitele Viscri, Saschiz sau Biertan, fiecare cu biserici fortificate aflate sub protecția UNESCO. Dacă acestea îți sunt deja familiare, poți alege alte destinații la fel de vechi și interesante, dar mai puțin cunoscute, cum ar fi Richiș, Copșa Mare, Archita sau Mălâncrav.

Poți să explorezi Ținutul Secuiesc, vizitând Odorheiul Secuiesc, un oraș vechi, reprezentativ pentru cultura maghiară, aflat la doar 55 km de Sighișoara. Aici, pe lângă patrimoniul istoric, poți vizita Mini Transylvania, un parc tematic unic, multicultural, unde vei găsi machete ale unor clădiri istorice din România. Nu rata ocazia să savurezi un gulaș autentic în acest oraș. Îți recomand Restaurantul Pethő și Cofetăria Alexandra pentru niște deserturi deosebite.

Poți să faci o excursie la Târgu Mureș, la 55 km distanță, o oră și un pic de condus. Aici, pe lângă alte atracții, poți vizita cea mai mare și bine întreținută grădină zoologică din România, o alegere excelentă pentru familiile cu copii. De asemenea, îți recomand să vizitezi impresionantul muzeu din Palatul Culturii, te asigur că această vizită te va face să ai o perspectivă diferită asupra minorității maghiare.

De la primele zile de primăvară până toamna târziu, îți recomand cu căldură o excursie la Sovata (la 60 km depărtare). Dacă nu ai mai fost recent sau dacă nu ai fost deloc, vei avea o surpriză plăcută. Sovata a devenit, în ultimii ani, o stațiune foarte curată, bine întreținută și cu multe oportunități de relaxare. Indiferent de sezon, poți face o plimbare pe „Drumul Sării”, un traseu tematic interesant, bine marcat și ușor de parcurs prin pădurea ce încojoară Lacul Ursu. Vara, poți face o baie într-unul dintre cele trei lacuri sărate: Ursu, Negru și Aluniș. Preferatul meu este Aluniș. Dacă ai timp, merită să vizitezi și Salina Praid, aflată la doar 10 km de Sovata.

Dacă ai timp și ești dispus să conduci puțin mai mult, îți recomand o vizită la Salina Turda, cea mai bine amenajată și, probabil, cea mai spectaculoasă salină din România. De asemenea, poți merge până la Bran, la celebrul „castel al lui Dracula”, cel mai vizitat obiectiv turistic din țara noastră. În drum, poți face o oprire pentru o plimbare prin centrul istoric al Brașovului. La o oră și jumătate distanță se află și Sibiul, unde, pe lângă renumitul centru istoric, te așteaptă fascinantul Muzeu Astra, cel mai mare muzeu în aer liber din Europa.

Cazare pentru un weekend la Sighișoara – unde să stai?

Din fericire, oferta este foarte bogată, Booking și Airbnb oferă constant între 350 și 400 de opțiuni de cazare la Sighișoara, pentru orice buget. Ca și în restul industriei turistice, regula de aur este să îți bazezi alegerea în primul rând pe recenzii. Nu există o evaluare mai corectă decât cea oferită de foștii clienți.

Unde să mănânci la Sighișoara?

Din păcate, Sighișoara nu se remarcă în mod deosebit la acest capitol. Comparând raportul preț/calitate al restaurantelor din Sighișoara cu cel al altor orașe turistice din Transilvania, precum Sibiu sau Brașov, diferențele sunt evidente. De aceea, sunt destul de reținut când vine vorba de recomandări la acest capitol. Sezonul turistic este destul de scurt – din aprilie până la finalul lunii octombrie – și, în afara acestuia, majoritatea restaurantelor locale se luptă din greu cu problema păstrării personalului cu experiență.
Dacă totuși nu vrei să citești recenzii pe Google sau Tripadvisor și cauți sugestii directe, îți recomand restaurantele Wanderer și Michelangelo, situate aproape de zidurile cetății. Iar dacă vrei neapărat să mănânci în cetate, încearcă La Strada, un restaurant nou care se distinge prin preparate gătite cu pasiune. Pentru gurmanzii care vin de mai departe și sunt interesați de adevărata gastronomie ardelenească, recomand Laci Csarda la Târgu Mureș sau Restaurant Petho la Odorheiu Secuiesc.

Ce să nu faci în Sighișoara? Cum să te ferești de capcanele turistice locale?

Am decis să las la final partea cea mai delicată și, probabil, cea mai interesantă din toate recomandările despre Sighișoara. La fel ca întreg articolul, și această parte este subiectivă, nu reprezintă un adevăr absolut, așa că, dacă nu ești de acord în totalitate cu mine, te rog să nu mă judeci prea aspru.

Dacă vii la Sighișoara crezând că vei găsi o cetate plină de locuitori… trebuie să îți schimbi așteptările. În prezent, doar aproximativ 10 imobile mai sunt locuite permanent în cetate, iar numărul lor continuă să scadă. Este trist, dar aceasta este realitatea actuală. În locul familiilor care locuiau aici cu două decenii în urmă, vei găsi acum apartamente de închiriat prin Airbnb, cafenele și magazine de suveniruri.

Dacă ai în minte imaginea unei cetăți medievale liniștite și retrase, așa cum apare de obicei în pozele de pe net, trebuie să te pregătești pentru altceva. Între lunile aprilie și octombrie, în intervalul 09:30 – 17:00, cetatea devine cel mai aglomerat loc din oraș. Dacă îți dorești liniștea și intimitatea pe care le vezi în fotografiile de pe Instagram, va trebui să te trezești foarte devreme sau să aștepți până după ora 17:00, când fluxul de turiști scade. În zilele de vârf ale sezonului turistic, cetatea poate fi vizitată zilnic de până la 50 de autocare, pe lângă turiștii care sunt deja cazați aici.

Nu aș opta pentru cazare în niciunul dintre cele mai mari hoteluri ale orașului, care aparțin unor lanțuri cunoscute. Deși sunt impunătoare, le lipsește sufletul. În schimb, la același buget, poți alege o locație mai mică, deținută de localnici, care îți va oferi șansa să te conectezi cu oamenii și să te bucuri de o experiență autentică.

Cu siguranță, nu aș folosi trenulețele turistice, acelea pe care le vei vedea ocupând Piața Cetății. Sighișoara este, probabil, singurul loc din Europa unde aceste trenulețe te preiau din centrul istoric, te scot în afara acestuia și apoi te aduc învapoi. Logica traseului ar trebui să fie exact invers. În plus, este o plimbare destul de inconfortabilă într-o remorcă – și cam atât.

Nu m-aș caza în cetate decât dacă mi-aș dori cu tot dinadinsul să bifez această experiență. În afara zidurilor, vei găsi atât prețuri mai bune, cât și condiții mai avantajoase. Sighișoara este un oraș mic, iar distanțele sunt scurte — oriunde ai sta, cetatea nu va fi departe. Dacă vii dintr-un oraș mai mare, acest sentiment va fi și mai puternic.

Aș evita să iau masa în cetate. Deși cetatea poate părea tentantă pentru o cină romantică sau sau un prânz copios, trebuie să îți spun că este un loc aglomerat, în care clienții restaurantelor se schimbă zilnic. Din acest motiv, o calitate ridicată a serviciilor și a mâncării nu reprezintă o prioritate. Din păcate, cu câteva excepții, restaurantele din cetate reușesc să impresioneze doar prin preț, nu și prin calitatea mâncării. Dacă ești în căutarea unei experiențe gastronomice cât mai corecte, îți recomand să explorezi locațiile din afara zidurilor cetății.

Nu aș cumpăra suveniruri „locale” fără să fiu sigur că sunt cu adevărat autentice. Sighișoara are câteva locuri speciale, cum ar fi Turnul Cojocarilor și Casa cu Cerb, unde poți observa măiestria artizanilor în atelierele lor. Din păcate, majoritatea magazinelor din cetate sunt pline de „suveniruri” fabricate în serie, adesea in China, care nu au nicio legătură cu tradiția locală.

Sper ca aceste recomandări să te ajute să decizi dacă Sighișoara, cu atmosfera ei aparte și istoria sa complexă, este destinația potrivită pentru următorul tău weekend. Dacă vei alege să vii, îți doresc o experiență de neuitat, indiferent cum vei alege să descoperi acest oraș plin de farmec.

 

The post Weekend la Sighișoara: Ce Să Faci și Ce Să Eviți appeared first on Your Guide in Transylvania.

In aceasta postare o sa iti ofer un itinerar / program practic si fezabil pentru 3 zile de cazare in unul din satele sasesti Viscri, Crit sau Mesendorf, in varianta in care decizi sa petreci o mini-vacanta aici. Itinerariul se bazeaza pe o experienta de 8 ani ca si ghid de turism in zona de Sud a Transilvaniei si este gandit in special pentru cupluri, familiii cu copii sau grupuri de prieteni care calatoresc impreuna.

Am gandit acest program avand in vedere urmatoarele:

1. Sa te intorci din aceasta vacanta odihnit si cu bateriile incercate.
   *Sigur iti amintesti senzatia aia cand revenit din cate un concediu primul lucru pe care ti-l doresti este sa mai ai cateva zile libere sa te odihnesti, ei bine asta vreau sa evit prin acest program.

2. In aceste 3 zile niciunul din membrii familiei nu trebuie sa sofeze.
   *Conduci destul in restul zilelor din an, macar 3 zile poti sa stai linistit, sa fii pasager si de ce nu sa bei in tihna o bere sau sa participi linistit la o degustare de palinca

3. Sa calatoresti smart, sa vizitezi, sa simti si sa intelegi Transilvania de Sud avand comunicare reala si conexiune cu oamenii locului.
   *In 2018 aproximativ 79% din turistii straini care au vizitat Transilvania au apelat la serviciile unui ghid de turism partial sau pe intreaga durata a sejurului lor. In acelasi an doar 4% din turistii romani care au vizitat aceeasi zona au beneficiat de srviciile unui ghid.

 

ZIUA I

Daca vii din Bucuresti, sau oricare alt oras, cu siguranta vei ajunge dupa amiaza si cele mai bune moduri in care poti sa petreci ultimele ore ale aceste prime zile sunt:

• sa explorezi facilitatile locatiei unde esti cazat, livada, gradina, imprejurimi, etc
• sa savurezi bautura de bun venit cu care vei fi intampinat pe terasa camerei sau in hamacul din gradina
• sa dai o tura cu o bicicleta a ta sau a pensiunii unde stai prin sat sa iti faci o idee mai clara
• sa te bucuri de liniste, si sa incerci sa iti reduci ritmul interior de la cel al orasului mare la care esti conectat la ritmul locului unde te afli acum. Nu uita ca acesta este unul din motivele importante pentru care ai ales aceasta zona.
• Sa savurezi o cina delicioasa si sa te bucuri de un vin bun.

 

 

ZIUA II

Dupa un somn bun si un mic dejun copios (in Transilvania se mananca bine) ghidul de turism te va intampina in curtea pensiunii tale.

Vei incepe explorarea acestei zone a satelor sasesti cu biserica fortificata a satului Viscri, care este “cea mai” la multe capitole. Cea mai veche biserica fortificata din Transilvania, cea mai bine intretinuta, cea mai pitoreasca si cea mai celebra sunt doar unele. In 2019 s-au vandut peste 35.000 de bilete de vizitare a acestei biserici.

Dar dincolo de aspectele acestea care o prezinta ca pe o atractie turistica aceasta biserica ascunde niste detalii care tin de un anumit mod de viata si de niste valori morale si spirituale din pacate aproape disparute astazi. Alaturi de ghidul de turism vei avea sansa nu doar sa vizitezi aceasta biserica ci si sa intelegi cine traia in sec XII la Viscri, care erau conditiile de viata care i-au determinat sa construiasca aceasta biserica cetate si mai ales de ce ea a fost pastrata 800 de ani in aceasta forma.

Ulterior acestei vizite a Bisericii Fortificate din Viscri, vei avea ocazia sa vezi casa Printului Charles din Viscri, prima sa proprietate in Romania si sa cumperi diverse obiecte practice tesute si sau lucrate manual de femeile din sat.

Pranzul va fi servit la Viscri in unul din locurile in care se mananca sanatos, dupa retete locale, cu preparate gatite din ingrediente locale 100% si cu accent pe mancarurile de sezon.

Dupa pranz vei vizita cetatea din Rupea, o cetate medievala construita pe locul unei vechi cetati dacice, ulterior romana. Un strajer tacut al vechiului drum care facea legatura cu Orientul indepartat cetatea ascunde multe povesti fiind totodata un mic paradis pentru pasionatii de fotografie.

Inainte de cina puteti opta intre o ora si jumatate de calarie sau ture cu montain-bike-ul pe pistele de bicicleta care leaga Viscri-ul de satele sasesti invecinate.

 

ZIUA III

Dupa micul dejun veti fi preluati de ghidul Dumneavoastra si veti pleca spre Sighisoara. Pe drum insa veti face un popas la Saschiz unde veti vizita prima data manufactura Pivnita Bunicii, infiintata de un scotian acum 15 ani si care astazi este furnizorul oficial de gemuri si siropuri al Casei Regale a Marii Britanii. Aici veti putea degusta produse deosebite cum ar fi ginul de soc si dulceata de ardei iuti. Veti vizita apoi un atelier de ceramica traditionala saseasca unde veti putea vedea cum se produc manual obiecte de uz casnic si decorativ din ceramica albastra de Saschiz.

Nu putem parasi satul fara sa vizitam Biserica Fortificata care la fel ca si cea din Viscri face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Veti lua apoi pranzul la Sighisoara intr-un restaurant din Cetatea Medievala si apoi veti avea parte de un tur al ultimei cetati medievale din Europa locuita in continuu pana astazi. Sighisoara este un sit UNESCO, și, de asemenea, este locul în care s-a născut Vlad Țepeș, figura istorică care a inspirat personajul fictiv al lui Bram Stoker, contele Dracula. Toate simbolurile orașului, cum ar fi: Turnul cu ceas, Biserica din Deal, casa în care s-a născut Vlad Țepeș, Piata Cetatii și tot restul, iti va fi prezentat dintr-o perspectivă autentică locală.

Daca timpul permite putem face o vizita la Rezervatia de Stejari Seculari de pe Platoul Breite, langa Sighisoara. Aici veti putea admira cea mai mare pajiste cu stejari seculari din SE Europei (133 ha), este practic cea mai mare arie naturala de acest tip nemodificata (inca) de mana omului. Din cei 608 stejari batrani prezenti pe acest platou, mai mult de 350 au varste cuprinse intre 400 si 900 de ani. E remarcabil daca te gandesti ca o sa vezi stejari vii mai varstnici decat cetatea Sighisoarei.

La finalul acestei zile te vei bucura mult de o cina adevarata la Viscri.

 

Transportul pe parcursul acestor zile in zona satelor sasesti va fi facilitat de Ghidul de turism cu minivan propriu. Programul poate fi modificat in atat ca si durata cat si ca activitati in functie de dorintele Dumneavoastra.

 

Alte activitati care pot fi incluse in programul Dumneavoastra:

• Tururi ghidate pe traseele de biciclete din zona
• Plimbari cu caruta
• Decustare de gemuri home-made
• Degustari de vinuri
• Degustari de palinka
• Truffle hunting (Septembrie – Decembrie)
• Cooking class (Goulash traditional)
• Drumetii prin padure (activitate recomandata pentru copii)

 

Emanuel Enache este un ghid local de turism pasionat, care ofera tururi private personalizate in Sighisoara si in satele sasesti din zona pentru cupluri, familii si grupuri mici de turisti. Emanuel este dedicat realizarii de experiente unice si memorabile cu accent pe istorie, cultura locala, natura si gastronomie. Puteti citi mai multe despre el aici.

Daca esti interesat de acest itinerar si vrei sa faci o rezervare sau sa afli mai multe detalii, poti face asta aici.

The post Ghid practic de calatorie – Satele Sasesti Viscri, Crit si Mesendorf appeared first on Your Guide in Transylvania.

In Ungaria şi Transilvania ideile Reformei au început să se răspândească ra­pid mai ales după 1526 când, în urma prăbuşirii statului feudal maghiar, dispăru­se principalul susţinător al religiei oficiale. în mediile germane din Transilvania ideile „eretice” ale lui Luther pătrundeau mai ales prin intermediul numeroşilor studenţi saşi care reveneau din Germania. într-o primă etapă au avut loc discuţii religioase aprinse în toate mediile sociale, ideile reformatoare fiind bine primite mai ales de către orăşenii saşi, care au întrevăzut de la bun început avantajele unei biserici naţionale, independentă de Roma.

La Sighişoara, cu prilejul unor lucrări de restaurare efectuate în Biserica Mănăstirii în 1859 s-a găsit o casetă zidită care conţinea documente din 1529. Din acestea reiese faptul că superiorul mănăstirii şi călugării erau îngrijoraţi de răspândirea „ereziei”, întrucât orăşenii trecuseră de partea reformei şi nu mai veneau la slujbele catolice.

în 1538 în timpul lucrărilor Dietei Transilvaniei care se ţineau la Sighişoa­ra, principele Zâpolya a organizat şi prezidat o „dispută religioasă” desfăşurată în biserica de la baza Scării Acoperite din Cetate. Grupul catolicilor era condus de episcopul G. Martinuzzi, iar lutheranii erau reprezentaţi de St. Szântay din Caşovia. „Acum voi lăsa berbecii să se bată între ei, să vedem cine va câştiga ”, ar fi spus principele (Schuller 1998, 125). Episcopul de Oradea (Martinuzzi) a cerut moartea lui Szântay, dar principele a refuzat astfel de măsuri inchizitoriale, păstrând o corectă echidistanţă.

Johannes-Honterus

Bazele Bisericii Evanghelice săseşti au fost puse de J. Honterus, care în 1542-1543 a publicat „Cărticica Reformei” („Reformationbuchlein”), iar în 1547 a tipărit „Regulamentul bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania” („Kir- chenordnung aller Deutschen in Siebenbiirgen”).

în 1550 Reforma se va proclama drept obligatorie pentru tot teritoriul Uni­versităţii Săseşti, iar în 1572 se va accepta „Confesiunea de la Augsburg” şi va lua naştere „Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană din Transilvania” („Evangelische Landeskirche A.B. in Siebenbiirgen”) (Zach 2001, 74-75).

începând din 1574, în Transilvania, peisajul confesional se modifică sub­stanţial. Sunt acum recunoscute oficial patru biserici: biserica catolică şi trei bi­serici de esenţă reformată recent apărute – biserica lutherană, biserica calvină şi biserica unitariană. Biserica ortodoxă rămânea în continuare neoficială, dar tolerată.

La Sighişoara primii trei preoţi care au trecut de la catolicism la lutheranism au fost J. Bolkasch, G. Pistoris şi Lukas Roth (Rufus), acesta din urmă fiind mai bine cunoscut (Schuller 1998, 126). După 1550 averile mănăstirii domini­cane de la Sighişoara vor trece în proprietatea Sfatului, cea mai mare parte din călugări va pleca, iar Biserica Mănăstirii va deveni principala biserică lutherană a oraşului.

The post Despre reforma protestanta in randul sasilor din Sighisoara appeared first on Your Guide in Transylvania.

  

Sighisoara

  Tradiţia orală a fixat în diverse cronici întemierea oraşului în jurul anului 1200. Georgius Krauss, notar al oraşului în secolui al XVII-lea a fixat ca şi dată de fondare anul 1191. La întemierea oraşului trebuie să avem în vedere faptul că la Sighişoara înainte de venirea coloniştilor germani a existat o fortificaţie întărită şi apărată de secui, veniţi aici înainte de 1100. Această fortificaţie avea ca şi scop controlarea defileului şi a drurilor care se ontersectau aici.

Defileul sighişorean era la vremea aceea un obstacol foarte greu de trecut, datorită mlaştinilor existente, care fără o asistenţă din din partea locuitorilor făcea traversarea inpracticabilă. Aici pe malul Şaeşului s-a format sub protecţia regală prima aşezare germană , înainte de invazia tătară din 1241.

În anul 1298 ăntr-o bulă papală emisă de Benedict al VIII-lea se acorda fraţilor dominicani din  Schespurch  dreptul de a acorda indulgenţe. Numele evoluează şi la 1300 avem  Segusvar,  la 1320  Castrum Sex  şi în 1436 de  Şăghişoara.

Numele oraşului ar avea la bază fie un toponim din limba maghiară  Seg  ( fund, posterior, dos) deci ar fi „ cetatea din dosul dealului” sau „ cetatea de pe partea din dos a dealului”. Alţi cercetători spun că ar veni de la o altă rădăcină  Szeg  ( ridicătură, colină) ceea de ar însemna „ cetatea de pe deal”. După alţii ar veni numele din dialectul german de la rădăcina Sech, Segg, Seggh,  care în dialectele anglo-saxone ar însemna mlaştină sau că acest toponim ar fi fost adus de colonişti din ţara de baştină, în spaţiul german întâlnindu-se un toponim aproape identic lângă Aachen – Schaessberg.

Colonizarea zonei s-a realizat în mai multe etape între 1200-1224 sau 1224-1260 s-a colonizat valea  Saschizului şi a Architei, apoi între 1241-1246 valea Saeşului şi Hârtibaciului şi abea apoi valea Târnavei. Aceast lucru este dovedit şi de faptul că prima capitală a scaunului a fost Saschz şi probabil că ar fi rămas dacă drumul comercial spre Braşov nu s-ar fi schimbat pe valea Şaeşului, a Hărtibaciului şi de aici  prin Făgăraş spre Braşov.

De asemenea asupra locului unde s-au aşezat primii colonişti  sunt mai multe teorii:

-prima arată că de pe vechea fortificatie de pe actualul deal al Şcolii s-ar fi dezvoltat oraşul ocupând platorul cetăţii şi apoi Oraşul de Jos.

– a doua teorie spune că s-a format în zona actualului parc central, unde exista până în secolul al XIX-lea o veche bisericuţă şi aduce ca argumente faptul că dealul trebuia defrişat de pădure şi era nevoie de construirea unor fântâni.

-a treia teorie are menţionează o dublă aşezare atât în zona actualului parc central cât şi în cetate pe actuala stradă a Tâmplarilor, însă aici era o pantă destul de ascendentă în Evul Mediu şi era zona unde se scurgeau apele pluviale de pe dealul Scolii, nu sunt fântâni, iar cea mai veche construcţie este atestată arheologic în zona actualei Biserici a Mănăstirii.

The post Atestarea documentara a orasului Sighisoara appeared first on Your Guide in Transylvania.

Colonizarea saşilor în Transilvania a fost un proces amplu, determinat de o serie de cauze. Dintre acestea am aminti următoarele:

• Creşterea populaţiei germane în anumite zone, ceea ce duce la o suprapopulare a satelor şi o ruinare a unor gospodării ţărăneşti, ceea ce determină o migrare spre zone mai puţin populate ca urmare a obţinerii unor privilegii. Astfel apar colonizări în Boemia, Moravia, ţările baltice, Slovacia şi Transilvania.
• Meşteşugarii şi comercianţii erau stânjeniţi de lupta cu anumiţi nobili pentru drepturi şi erau dispuşi să se aşeze în comune cu privilegii regeşti pentru a-şi desfăşura liber activitatea.
• A fost o colonizare cerută de regalitate ( în special de cea maghiară ) care a dorit aşezarea unei populaţii, care să se ocupe de dezvoltarea economică şi să apere teritoriul de atacurile unor populaţii migratoare.

Emigrarea a început din ducatele apusene ale Imperiului German, de unde treptat s-au mutat familii întregi din dreapta Rinului, Saxonia, Suabia şi Bavaria spre estul continentului. Printre cei veniţi în Transilvania găsim Flandrensi, Teutoni, Saxoni dar şi latini . Se poate spune că majoritatea au venit din zona Flandrei şi a Luxemburgului, dialectul vorbit de saşii ardeleni fiind foarte asemănător cu cel luxemburghez. Numele de saşi ( Saxones, Sachsen)  este primit aici în Transilvania şi derivă de la faptul că au cerut şi li s-a acordat aceleaşi privilegii ca şi minerilor saxoni din Slovacia. Dacă aceştia şi-au pierdut numele de saxoni şi au preluat numele de Zipzer  de la regiunea Zips , germanii din Transilvania au preluat numele de  saxoni.

Colonizarea lor s-a făcut în mai multe etape, în grupuri mai mari sau mai mici, conduşi de  greavi  şi s-au aşezat în a a  jumătate a secolului al XII-lea în jurul episcopiei de Alba punând bazele localităţiilor Cricău, Ighiu şi Romos. În privilegiul din 1206 al regelui Andrei al II-lea sunt numiţi „  primii oaspeţi ai regelui”.

Al doilea val de colonizare se realizează în jurul Sibiului,  unde au întemeiat capiturile Sibiu, Nocrich şi Cincu, după care în a doua jumătate a secolului al XII-lea  se vor aşeza în zona  Bistriţei şi a Reghinului, iar după părăsirea Tării Bârsei de către cavalerii teutoni se vor aşeza în jurul Braşovului. În a doua jumătate a secolului al XIII  va fi ultimul val de colonizare în zona Târnavelor. Acest vast teritoriu ocupat purta numele de  Fundus Regius,  adică Pământul crăiesc.

Diploma andreana-Goldener_freibrief_1224

În anul 1224 regele Andrei al II-lea le acordă privilegii prin  Bula andreană , prin care li se dă drept de autoadministrare în Pământul Crăiesc, în schimbul plăţii unui impozit de 500 de mărci de argint anual şi a participării cu 100 de soldaţi, dacă armata era condusă de rege şi cu 50 de soldaţi dacă era condusă de voievodul Transilvaniei. Avreau de asemenea dreptul alegere liberă a funcţionarilor şi  de a circula liber în Transilvania şi în Ungaria.

Din punct de vrdere administrativ erau organizati în scaune şi districte, Astfel, existau 9 scaune ( Sibiu, Sebeş, Orăştie, Cincu, Nocrich, Rupea, Sighişoara, Miercurea şi cele doua unite Mediaş şi Şeica Mare) şi doua districte  Braşov şi Bistriţa. Aceste scaune şi districte erau reunite în adunarea numită Universitas Saxonum cu  reşedinţa la Sibiu, în fruntea cărora se afla comitele saşilor.

În fruntea satelor se afla  Vilicul sau greavul,  iar în fruntea oraşelor era primarul ajutat de un viceprimar,  de un  jude regal,  care era singura persoană numită de rege şi judeca persoane acuzate de tradare şi de crimă şi de  judele scaunal , care se ocupa de celelalte delicte.

The post Colonizarea sasilor in Transilvania appeared first on Your Guide in Transylvania.

Lada de vecinatate1

      Factori externi nefavorabili care, de altfel, au insotit intreaga istorie a sasilor au influentat formarea unor forme specifice de viata comunitara inca de la asezarea oaspetilor in Transilvania. Se presupune ca aceste forme isi au originea in structura militara a colonistilor , structura in cadrul careia constructia si apararea au mers mana in mana. Deja de pe vremea fondarii localitatilor a existat tendinta de a reduce cat mai mult distanta spatiala dintre gospodarii, acest lucru fiind necesar pentru a actiona in comun si eficient impotriva pericolelor externe. Astfel s-a dezvoltat o comunitate de intrajutorare a vecinilor care, mai tarziu, avea sa joace un rol important in domeniul religios, in cel economic, in administratie, in aparara dar si in petreceri.

      In localitatile sasesti au functionat inca din Evul Mediu mai multe forme conexe de asociere precum decima, vecinatatile, cetele de feciori si de fete. Decima este expresia organizarii de tip militar a cetatenilor, o organizatie care ii cuprindea pe toti barbatii apti de lupta. Conduse de un capitan, zece decime formau o centurie.

     In forma lor primara, vecinatatile, au fost, probabil, aduse de colonisti din zonele lor de bastina – ele avand un pronuntat caracter social. Rolul cel mai important al vecinatatilor din mediul rural era indrumarea si supravegherea muncilor agricole, intrucat, potrivit dreptului colonistilor, ogoarele, reprezentand baza primara de productie, trebuiau cultivate conform hotararilor luate de conducerea vecinatatilor. Pana sii ordinea in care erau efectuate muncile agricole, precum si natura acestora, era stabilita saptamanal de conducatorii vecinatatii asa cum se prevedea in regulamentele acestor organizatii.Folosirea padurilor, a pasunilor, a apelor, a drumurilor precum si a fantanilor, a cuptoarelor si a podurilor era de asemenea, supusa regulilor stabilite de vecinatate. Despre atributiile de ordin social ale vecinatatilor, aflam dintr-un statut din 1720 de la Cincu, intitulat: „Kirchen – Lebensund und Nachbararartikel” [ Articole privind biserica, viata si vecinatatea] (L.65/116-120) Statutul cuprinde doua parti, prima vizeaza comportamentul in biserica si relatia indivizilor cu biserica, iar cea de-a doua reglementeaa conduita in cadrul oganizatiei satesti. Primele patru articole reglementeaza cuantumul amenzilor in caz de injuraturi, vorbe urate, superstitie („a aseza capete de boi pe sura sau pe garduri”) minciuna si inselaciune. In urmatoarele opt articole sunt enumerate delictele in sfanta zi de duminica: a calatori, a juca popice si carti, a merge la scaldat si pescui, a lipsi de la liturghie. Articolul 23 de exemplu, stipuleaa urmatoarele: „Daca un individ afla sau vede ca un altul a facut ceva nepermis si nu-l anunta pe staroste (Nachbarvater), atuncii el va fi cel pedepsit in locul aceluia care a savarsit fapta.” A te aseza la biserica pe alt loc decat pe cel care iti apartine sau a intarzia la slujba era, de asemenea un fapt reprobabil, fiind sanctionat. Daca vreunul din sateni era certat cu vecinii sai, acest fapt trebuia adus la cunostinta starostelui inainte de spovedanie si impartasanie „in vederea pacificarii taberelor de catre cei batrani”. In cazul in care nici preotul si nici batranii satului nu reuseau sa ii impace, certaretii erau obligati sa plateasca amenda si erau dusi in fata „preamaritei judecati”. Daca un individ indraznea sa mearga la spovedanie fara a se fi imacat cu semenii sai, nu era primit si pe deasupra era obligat sa plateasca bisericii amenda, constand intr-o livra de ceara si un galben. In cazul in care capul unei familii refuza sa plateasca taxa pentru masa elevilor (Prabende), era obligat sa plateasca amenda si sa pregateasca masa pentru elevi.

      In primul articol din partea a doua se arata ca un un staroste ales care refuza demnitatea este obligat la plata unei amenzi si la exercitarea functiei. Nesupunerea fata de staroste era si ea amendata. Neintelegerile dintre soti sau vecini trebuiau anuntate neintarziat preotului de catre staroste. Articolele urmatoare cotin reguli in ceea ce priveste imbracamintea, moravurile si ajutorul pe care si-l datorau vecinii in caz de inmormantare. In articolul 22 se stipuleaza ca fiecare vecinatate sa posede o lada cu incuietoare, in care se pastreaza statutul si banii proveniti din plata amenzilor. Vecinatatile aveau totodata obligatia sa fie dotate cu instrumente pentru stingerea incendiilor. Importanta era si prevenirea incendiilor, reglementata la articolul nr. 25. In conformitate cu acest articol, se interzicea folosirea lumanarilor fara lanterna pe strada, in poduri si in grajduri, iar hornurile trebuiau curatate.

      Era de asemenea, strict interzis ca feciorii sa se dedea exceselor, sa produca pagube in gradini, pe ogoare, sau sa distruga gardurile si gardurile vii. In cazul in care un membru al vecinatatii isi construia o casa, era indreptatit sa primeasca ajutor din partea vecinatatii, iar daca ajutoarele nu erau suficiente, starostele putea organiza forta de munca suplimentara.

     Statutul vecinatatii din Cincu contine prevederi care pot fi regasite in toate documentele similare. In primul rand este vorba de articole continand prevederi referitoare la etica crestina. Astfel, in statutul din Medias, din 1794, se precizeaza ca „fiecare gospodar trebuie sa se roage pentru binecuvantarea lui Dumnezeu, s-o obtina prin munca asidua si tot prin aceasta sa o pastreze pentru casa sa”. Trebuie sa atragem, totusi, atentia asupra caracterului autoritar al acestor statute. Orice opozitie fata de staroste, era sanctionata, iar vecinatatile puteau interveni in toate domeniile vietii sociale, formand astfel cadrul normativ in care comunitate sateasca isi desfasura activitatile.

     Cu timpul, diferite indatoriri ale vecinatatilor au fost preluate de alte organisme: apararea de armata, mentinerea ordinii interne de catre politie, judecata civila de institutii ale statului. Vecinatatile existente pana de curand, care nu mai sunt decat reminescente ale celor de alta data, se concentreaza asupra intrajutorarii la munci gospodaresti si de constructie, la ajutor in caz de deces si la petreceri in comun.

      Organizarea foarte stricta a vecinatatilor a constituit premisa sine qua non a muncii in comun, element atat de necesar supravietuirii: „unitatea ii apara pe oameni in caz de pericol, iar neintelegera le pricinuieste durere si disparitia” (Constitution von Agnetheln – 1717)

     Cetele de feciori (Bruderschaften) si cele ale tinerelor fete (Schwesternschaften) erau organizatii carora le apartineau toto tinerii in intervalul cuprins intre confirmare si casatorie. Asemenea vecinatatilor, aceste organizatii se conduceau dupa reguli foarte stricte.

      Structura si caracterul unui sat sasesc nu pot fi intelese in afara existentei vecinatatilor. Este interesanta observatia facuta de scriitorul englez Charles Boner in 1868 referitoare la calatoria pe care o intreprinsese in Transilvania in 1863/64. Calatorul englez scria: „Nu pot sa nu remarc ca in cadrul intalnirilor mele cu locuitorii satelor, ocazii in care i-am cunoscut mai bine, mi s-a parut ca au ceva conventional, ceva manierat si totodata ceva fortat in comportamentul lor, ceva care prin practica indelungata le-a devenit o a doua natura…oamenii acestia dau cu totii dovada de aceeasi liniste si de aceeasi uniformitate rigida in conduita si in tinuta… In relatiile cu sasii iti vei da seama de un formalism exagerat… Ordinea stricta si o minunata regularitate a constituit piatra de temelie a existentei lor. De acestea a depins viata lor politica si sociala intr-o vreme in care, in absenta acestora ar fi cazut prada pieirii. Am vazut ca si in ziua de azi sasul nu seamana si nu recolteaza cand i se nazareste , ci atunci cand hotaraste comuna, atat de mult se supune vointei acesteia. Probabil ca asa se explica faptul ca acesti oameni se feres sa hotarasca singuri, ca dau dovada de o atat de redusa spontaneitate a vointei si a simtirii” (L.9/505 s.u.). In mod asemanator, Lucian Blaga desluseste in structura satelor sasesti, a caror strazi cu siruri aliniate de case formeaza o unitate precum verigile unui lant „o unitate colectiva” (L.8/57), „existenta unei energii umane canalizate in comun, un plan chibzuit impus naturii”. Cum trebuie oare judecate remarcile acestor doi straini (de comunitatea saseasca), remarci care subliniaza absenta libertatii si spontaneitati individuale in comunitatile sasesti?

      Cu siguranta este corecta observatia ca in domeniile reglementate de vecinatati, taranul sas nu se bucura de libertate individuala, fapt demonstrat indeajuns de statutele vecinatatilor. Dar aici avem de a face cu cedarea libertatii individuale in folosul libertatii comunitatii. Renuntarea la libertatea individului se transforma in independenta comunitatii ca necesitate istorica, iar fortele creatoare se consuma la nivel colectiv. Membrii vecinatatii nu au optat ei insisi pentru o asemenea translatie, ci de la nastere erau integrati intr-o comunitate cu reguli ierarhice stricte, astfel ca de fapt, constrangerile individuale nu au fost percepute ca privare de libertate, ci ca ceva firesc, ca baza a existentei.

     In situatia in care intreprindem o noua incercare de a privi arhitectura drept reflectare a celor care au realizat-o, ajungem la urmatorul paralelism. Daca o casa taraneasca de locuit este o reflectare a familiei, biserica – cetate este oglindirea comunitatii organizate in vecinatati. Pentru cunoscatorii cetatilor bisericesti este limpede ca multitudinea de forme arhitectonice, care, printre altele, zadarnicesc orice efort de clasificare, nu reflecta altceva decat libertatea la care aspira orice comunitate. Monumentele in discutie permiteau desfasurarea fanteziei si a originalitatii colective. Remarcam, de altfel, o bogatie asemanatoare si in alte domenii, cum ar fi cel al dialectelor care difera de multe ori de la un sat la altul.

      Sublimarea libertatii personale in cea a comunitatii ofera modelul explicativ al integrarii fara fisuri estetice si functionale a cetatii bisericesti in peisajul rural careia ii apartinea. Expresivitatea bisericilor fortificate rezida, in buna masura, in aceea ae privitorul in subconstientul sau, retraieste procesul concentrarii fortelor individuale care au durat aceste opere arhitectonice. Trebuie insa subliniat faptul ca ne aflam in fata unui proces interactiv comunitate – cetate bisericeasca, un proces prin care cetatea devine spatiul de identificare a membrilor comunitatii; prin urmare catea bisericeasca, nu este numai simbolul comunitatii, ci intr-o oarecare masura, ea permite si manifestari de ordin individual, precum amplasarea in biserica a unor epitafuri sau tablite de pomenire, a steagurilor votive sau a unor lazi comemorative si alte elemente cu caracter individual.

      Pana in ziua de azi persista o legatura emotionala intre cetatea bisericeasca si membrii comunitatii, concretizata printre altele, in donatiile pentru infrumusetarea sau restaurarea acesteia, fapt ce demonstreaza ca relatia nu a putt fi distrusa nici chiar prin schimbarea radicala a modului de viata a membrilor comunitatii cum a fost emigrarea spre alte meleaguri.

      Atunci cand vorbim despre comunitatile sasesti cu organizarea lor in vecinatati si despre reflectarea acesteia in cetatea bisericeasca, nu trebuie uitata dimensiunea crestin bisericeasca a amandurora. G.A. Schuller a aratat ca si in vremurile cand sasii apartinusera inca romano-catolicismului, viata lor confesionala nu a fost orientata numai spre mantuirea individuala, ci viata comunitara stransa a fost cea care a stat la temelia bisericii. Asa cum au luptat pentru pastrarea libertatilor politice,  independenta bisericeasca a trebuit mentinuta militand continuu impotriva prepoziturii, capitalului si a episcopului. Mai cu seama in ceea ce priveste dreptul de libera alegere a preotilor si stabilirii zeciuielii au existat necontenit incercari de ingradire a libertatilor colonistilor. Una din functiile cele mai importante a Bisericii Catolice din perioada de dinainte de reforma  fost aceea de a-i conecta pe sasi la curentele spirituale ale Europiei Centrale. Afirmatia este valabila si pentru arhitectura, un domeniu in istoria caruia ordinele calugaresti si santierele de constructie ale bisericilor au jucat un rol important. Bisericii i-a revenit un rol esential si in apararea antiotomana, prin mobilizarea chiar si a unor tari indepartate la razboaiele impotriva necredinciosilor, prin mijloace banesti – asa-zisul „impozit al turcilor”, precum si prin emiterea de indulgente. In esenta ei, Reforma, a corespuns in mai mare masura modului comunitar de viata al sasilor transilvaneni decat centralismului Bisericii Catolice, astfel ca fost primita asemenea unei mosteniri din strabuni.

      Odata cu reformarea, in 1557, a Bisericii Evanghelice, a acelei „Ecclesia Dei nationis Saxonicae” si cu confirmarea de catre Stefan Bathory , in data de 3 mai 1572 a „bisericii intregului popor sas unit intru Christos” de confesie augustana, se facuse primul pas spre dobandirea independentei confesionale a sasilor. Acest pas trebuie, desigur, privit intr-un context general transilvan, caci, in afara unei libertati religioase confirmate in principat inca de pe la mijlocul secolului al XVI-lea, dezvoltarea libera a bisericii sasilor transilvaneni nu poate fi imaginata.

     Reactia religioasa la situatia catastrofala a secolului al XVII-lea o ilustram prin intermediul catorva citate. In 1602 sibienii au batut moneda cu inscriptia: „In fata si in spatele nostru prapadul. Dumnezeu sa ne aiba in paza”, iar brasovenii, in 1612, una cu inscriptia:”ei se sprijina pe care si cai, noi pe numele Domnului”. Si tulburarile din a doua jumatate a secolului al XVII-lea au dat nastere la asemenea maxime, astfel, un taler din Sibiu este inscriptionat cu urmatorul text:” sub opresiunea lui Rakotzi in Transilvania si sub asediul Sibiului 1660″, iar in centrul monedei se poate citi „Dumnezeu ne va ajuta”.  Doi taleri batuti in aceeasi perioada la Brasov poarta inscriptia „Doamne ajuta-ne, ca ne prapadim” si ” Din nenorocirea noastra profunda, te strigam Doamne”

      Atunci cand, in anul 1661, invaziile tataro-turcesti au avut loc concomitent cu o epidemie de ciuma, se zicea ca sunt fericiti cei pe care ii ia Dumnezeu si nu cad in mainile oamenilor.

Text preluat din „Universul cetatilor bisericesti” – Hermann Fabini

The post Vecinatatile si viata comunitara a Sasilor Transilvaneni appeared first on Your Guide in Transylvania.